Dumnezeu este lumina si iubire - Protos. Euharist

***Dumnezeu este lumina si iubire

Dupa mai multe invataturi ale sfintilor parinti, citirea literaturii duhovnicesti-patristice imbogateste sufletul, scoate mintea din inghetul ratiunii moderne si incalzeste inima spre rugaciune, evlavie si pocainta.

Cineva l-a intrebat odata pe batranul sau daca a mai ramas ceva de scris in cele duhovnicesti, pentru ca de la revolutie pana astazi s-au publicat aproape toate lucrurile stiute si nestiute, talcuite in chip teologic si dogmatic de o intreaga pleiada de ganditori teologi.

Cugetand mai mult asupra acestei idei am ajuns la concluzia ca publicatiile teologice pot fi impartite in doua categorii : scrieri teologice simple si scrieri teologice inalte si adanc talcuite.

A devenit aproape traditie scrierea vietilor tuturor staretilor si parintilor imbunatatiti din ortodoxia romaneasca precum si ai bisericilor ortodoxe surori, astfel alcatuindu-se bogata colectie de paterice pline de invataturi si pilde ale sfintilor si parintilor imbunatatiti. Dar, in ciuda existentei tuturor acestor carti si modele sfintite, Ortodoxia de astazi se indeparteaza cu pasi marunti de originalitatea patristica autentica a parintilor de odinioara.

Precum in viata cotidiana se pot distinge diferite categorii sociale si in Biserica lucrurile stau cam la fel : gasim credinciosii, clerul si catehumenii sau ucenicii (incepatorii). Se observa insa cu ochiul liber ca societatea traverseaza un progres artificial, se trece prin globalizare, prin secularizare, prin modernism si alte ideologii asemanatoare, intr-o etapa noua, a sincretismului ideologic religios. Confuzia aceasta, din pacate, produce valori fara etalon, tot asa cum societatea moderna naste false valori fara parametri autentici.

Daca in societatea laica functiile profane se dobandesc prin studii si titluri, in Biserica lucrurile nu mai stau la fel. Nu putem raporta valoarea duhovniceasca, rezultatul lucrarii Duhului Sfant, la etalonul cunostintelor teologice acumulate prin studiul intelectual, caci indiferent de gradul didactic universitar al cunoasterii teologice, crestinul in Ortodoxie se inalta in planul vertical al urcusului duhovnicesc numai prin intensitatea trairii spirituale.(…)

Daca in vremurile de demult lumea era nerecunoscatoare slovei scrise, astazi aceeasi lume, acum moderna, plina de cultura cunoasterii, este in ipostaza penibila de a nu sti ce trebuie citit si ce trebuie scris. Acest lucru se explica fara indoiala prin lipsa de experienta si cunoastere sau, in limbaj popular, oamenii au pierdut duhul intelepciunii (scoala vietii). Altfel spus, pierzand duhul « cugetarii si al alegerii » amesteca binele cu raul, atat in mod voluntar cat si involuntar. (…)

A fi crestin autentic nu inseamna doar a trece indiferent de vointa personala prin taina Sfantului Botez, a fi cununat, a te numi ortodox si a te impartasi o data sau de 2- 3 ori pe an, formal sau traditional. A fi crestin autentic presupune scoala aspra a nevointei personale. Vrem minuni ! Pai le vedem la tot pasul dar nu le intelegem !

Vedem zilnic soarele rasarind si asfintind ! – Oare cine s-a bucurat vreodata de acest lucru minunat? Nu mai avem timp, ni s-a terminat. Doar sfintii au contemplat aceasta minune ! Cine a scris mai frumos despre soare si lucrarea lui, decat Davis proorocul in Psalmi ? Si ce fel de om era David ? Era plin de Duhul Sfant !

Omul modern primeste si cugeta simplist : « e o miscare de rotatie matematica a astrelor conform cu legea gravitatiei ». Totusi ! Cine a randuit aceasta miscare a astrelor ? Singur, Dumnezeu este autorul acestor opere cosmice !

Oare a reusit cineva sa se bucure de izvoarele apelor care adapa pamantul ? Nu, nu mai avem timp, totul este normal si firesc, ce nu se cuvine ?

Apa cade pep amant, conform legilor fizice se infiltreaza in pamant, dar iata ca izvorul vine la suprafata din adancuri spre exterior : Cine il trimite ? Cine ii porunceste ? Singur Dumnezeu. Doar parintele nostru David, psalmistul a stiut sa cante acest susur de ape care dau viata planetei. Daca intrebi hidrologul sau biologul iti vor raspune rational, sec si rece : « circuitul apei in natura ». Dar cine a poruncit apei sa circule, sa implineasca acest circuit ? Doar Dumnezeu, cel ce pe toate cu intelepciune le-a facut.

Am dorit sa infatisez doar cateva lucruri mari, descoperite in lucruri mici si poate neinsemnate la vederea ochilor nostri. Pentru a putea vedea minunile lui Dumnezeu in jurul nostru, prima conditie este sa avem deschisi ochii sufletului si ai mintii. Dar de unde suflet cand unii oameni nici macar nu cred in suflet ? De unde ochi ai mintii cand majoritatea crestinilor nici macar nu banuiesc ca mintea lor poarta ochii cunoasterii ! Iata asadar mutilarea sufletului modern si a teologiilor indulcite cu fraze si iar fraze si cuvinte. Lipseste cultura Duhului, lipseste duhovnicescul din noi.

Unde este ingerul din umbra lumanarii care veghea rugaciunea sfintilor parinti ? Unde este Dumnezeu din mireasma pustiei si parfumul tamaiei ? Toate s-au desacralizat odata cu modernismul : rugaciunea la lumina corpului de iluminat aduce moleseala sau plictiseala prin obosirea celulei nervoase iar noi le punem pe seama diavolului. De ce nu oboseste sihastrul citind pravalia de rugaciune ore in sir ? De ce nu oboseste monahul in priveghere sau in slujbe de noapte de 5, 6 sau 8 ore ? Pentru simplu fapt c alumina lumanarii si izul parfumat de tamaie da confort sufletului in atmosfera de rugaciune, de evlavie si de dor de sfintenie. Intre televizor, radio si frigider nu poti stabili o relatie cu Dumnezeu, Duhul Sfant sufla unde voieste. El nu sufla unde voim noi.

Dumnezeu, ca un finut si delicat, vazand toata viteza progresului s-a resemnat in a privi si a astepta « intoarcerea pacatosului si sa fie viu ». Nu-l mai gasim in oras, in stiinta, in scoala. Tinerii se deruteaza de El in drumul problemelor stiintei, teoriilor si teoremelor. S-a retras din mediile universitare din armata, din institutiile statului si S-a resemnat smerit in casele unor crestini evlaviosi care l-au primit prin respect si mila crestina. Sta cuminte in cate o icoana mai veche sau de suflet, in cate un ungher de casa taraneasca, cu candeluta si perdele, torcand caierul asteptarii prin bunatatea sa infinit dumnezeiasca.

Doar prin Biserici si Manastiri mai afli locul de odinioara unde cartile, bibliotecile, altarele, picturile stau marturie si aduc aminte ca totusi El este mare si este Domn si « nici un cuvant nu este de ajuns spre lauda minunilor sale. (…)

Sfantul Apostol Ioan ne indeamna sa cercetam duhurile daca sunt de la Dumnezeu, sa nu uitam ca alegerea, discernerea, cumpatarea, simplitatea, smerenia sunt pietrele de temelie ale adevarului revelat. Dintotdeauna poporul ortodox a cautat si cauta modele. Falsele modele sunt pretutindeni. Astazi exista « prooroci », « inainte- vazatori » sau vestitori de cele viitoare. Cele false sunt in afara Bisericii, departe de realitatea absoluta. Adevaratii traitori au multiple calitati care-i aduc la aceste trepte inalte :

1.Pentru trup fecioria sau curatia in familie si nasterea de prunci, caci trupul nu este instrumentul placerilor, ci este templu al Duhului Sfant.

2.Pentru inima, bunatatea si simplitatea sau omenia si smerenia ; de la sectarul plin de lingusire si « piosenie »pana la Pavel cel simplu care scotea diavolii cu smerenia sa este mare diferenta.

3.Pentru minte, cugetarea la Dumnezeu, teama iubitoare de Dumnezeu, evlavia, rugaciunea, dorinta de mantuire, lipsa de cele materiale.

Intr-un cuvant fie calugar, fie laic, viata omului trebuie sa fie intr-un acord perfect al faptelor cu vorbele, adica al practicarii cu teoria : « taci tu, sa vorbeasca faptele tale »

Dupa doctrina ecumenista toate religiile duc la mantuire si la eliberarea sufletului dar harismele sunt certificatele de calitate ale Duhului Sfant, ce ne invata ca singurii care vor gusta mantuirea sunt oamenii care vor avea legatura cu Dumnezeu prin biserica in Duhul Sfant. Fara preotie, Sfanta Liturghie, arhierie, biserica, altar si pastrarea curata a valorilor mistice si ascetice, suntem pe o cale gresita, care nu duce la mantuire. Inselarea, amagirea sufleteasca, pierderea dreptei credinte, lipsa rugaciunii, a Sfintei Euharistii ne vor conduce spre modele false, trecatoare si care, in final, vor impinge sufletul spre pierderea mantuirii. Iadul ramane locul celor care se departeaza de harul si lucrarea Preasfantului Duh.

In finalul acestui cuvant, doresc doar sa arat ca mult mai ziditor de suflet este sa iti cauti linistea in Dumnezeu si in sfanta rugaciune. Sa nu treaca zi sau seara sau dimineata sa nu ingenunchem in fata sfintelor icoane, a candelei aprinse, a Ceaslovului, a Bibliei, a Acatistierului si a Vietilor Sfintilor. Citind zilnic o istorioara ortodoxa patristica si traind-o real in viata de zi cu zi vom face din sufletul nostru cel mic sfant altar viu ortodox. Iar mintea noastra va fi ca o biserica pregatita pentru picture in care fiecare istorioara se va picta precum o fresca iconica in noi pentru a deveni mai buni, frumosi, curati, simpli, iubitori si detasati de balastul murder al acestei lumi care ca o mare prelungita ne scoate toate relele pentru a fi incercat pe calea acestei vieti, in carmuirea corabiei sufletesti printer aisberg-uri si stanci satanice de poticnire. Asa sa va ajute Dumnezeu.

( Protos. Euharist- staret Manastirea Bujoreni)