Manastirea Bujoreni - oaza de traire spirituala

Manastirea Bujoreni

« oaza de traire spirituala »

In Tara de Jos a Mariei- sale, Stefan cel Mare si Sfant, nu departe de salasul marilor vornici ai Moldovei de la Barlad, spre soare rasare, in inima stravechilor paduri de fagi si stejari, ce astupau vaile largi si dealurile domoale de alta data, se afla un loc curat si binecuvantat neintinat de rautate si de uraciune, o asezare isihastra, scaldata in tihna si lumina, o sihastrie de calugari rugatori, care isi pierde obarsia inceputurilor in negura vremilor de poveste.

La cale de o posta (20 km) de targul moldovenesc de altadata, din vadul Barladului, prin Zorleni si Popeni, incolo la deal spre Murgeni, pe un drum batatorit de nevoi vechi si de nadejde noua, ce serpuieste pe malul unui fir subtire de apa, cu luciri de argint, chemari nestiute te indeamna, de sus de la Caprioara sa carmesti la stanga, pe sub poala padurii, cufundandu-te pentru o vreme intr-o lume de vis, cu freamat tainic de codru si ghiers necontenit de pasari, cu miresme de frunzari si parfum de floare.

Carduri marunte de ciute pasc linistite prin luminisurile din preajma, inaltandu-si boturile umede de roua din iarba cruda, adulmecand vanturile, cu urechile ciulite si petrecand drumetii, fara teama, cu ochii lor mari si blanzi.

Prin bolta crengilor infratite deasupra, ochiul ager desluseste silueta unui uliu pasarar, tintuit pe bolta albastra fara pic de nor, cautandu-si prada prin desisul padurii. Ghionoaia turuie de zor, cu ciocul ei ascutit, in coaja unui artar scorburos, iar mierla fluiera cu maiestrie pe vale. Dintr-un cires ramuros, cu crengile troienite de floare, cucul isi striga numele fara de incetare, de rasuna zavoiul pana hat departe in negura zare.

Furat de farmecul padurii si ratacind incantat pe cale te pomenesti deodata intr-o poiana larga, inclinata spre soarele amiezii, strajuita de sus, de pe un pripor, de o biserica alba, proaspat zugravita cu ferestre mari, boltite, cu doua turle zvelte, zvacnind spre cerul albastru de cicoare.

Stresinile largi, foste candva din dranita, adapostesc in ocnite de piatra insiruite ca o salba de aur, in jurul sfantului locas, icoane zugravite de o mana maiastra si de un suflet fara de prihana. Din pridvorul deschis, sprijinit pe pilastri, privirea pelerinului este incantata de marea de smarald a padurii Bujoreni, care se intinde, unduind usor peste dealuri si peste vai, pana in negura departarilor.

Fiecare anotimp isi are in acest colt de lume farmecul si frumusetea sa, de la albul imaculat al zapezii la culorile toamnei, ori la verdele crud al primaverii.

Pisania daltuita in piatra de deasupra usii de stejar de la intrare, glasuieste prin literele cioplite cu migala de izvodirea cea de inceput a maruntului schit "Magarul" si de toate prefacerile care s-au petrecut de-a lungul vremii pe aceste locuri binecuvantate de Dumnezeu pana la infatisarea frumoasa de astazi, izbandita sub numele de Manastirea Bujoreni, cu 2 hramuri: "Adormirea Maicii Domnului" si "Izvorul Tamaduirii".

Biserica este construita in stil moldovenesc, in plan treflat, cu nava unica si trei abside, avand o lungime de 21.3 m iar latimea la interior in dreptul absidelor este de 7.7 m. Inltimea zidului pana sub cornisa este de aproape trei stanjeni (6 m), cu o grosime a peretilor intre 75 si 90 cm, urziti din piatra cioplita si caramida, cu un soclu trainic de piatra si ziduri laterale de consolidare.

Naosul are o lungime de 9 m si o latime de 6.5 m iar pronaosul intarit cu arcade ce sustin turnul clopotnitei masoara 3.5 * 4.7 m. Absidele laterale sunt prevazute cu ferestre luminoase si boltite, lucrate din lemn de stejar de o inaltime de 2.65 m si o latime de 1.25 m.

Catapeteasma sculptata in lemn de tei, cu rozete si motive florale, cu struguri si frunze de vita de vie, a fost executata, cel mai probabil in anul 1840, cand biserica a fost refacuta din temelii prin osardia ieromonahului Ioanichie Conachi, staretul de atunci al Manastirii Bujoreni.

Pictura veche a iconostasului se mai pastreaza doar in cateva icoane a Mantuitorului pe tron, a Adormirii Maicii Domnului, a Sf. Vasile cel Mare si a Sf. Ioan Gura de Aur pictate pe usile diaconesti. Jos in partea stanga se afla icoana Sf. Ioanichie cel Mare in chip de cuvios, reprezentandu-l pe monahul Ioanichie Conachi, care a servit pictorului iconograf ca model. Un amanunt demn de retinut, batranii istorisesc ca lemnul de tei nu este folosit intamplator de pictorii iconali ori de cioplitorii de iconostase, deoarece este un lemn ales, drept dovada, teii nu sunt trazniti niciodata (referinte stiintifice de la Dl. Acad. Valeriu Cotea).

Din prag te intampina cu uimire si incantata bolta larga si luminoasa, albastra ca cerul senin de vara, presarat de o multime de stele cu lacrimi de aur si picturi neinchipuit de frumoase. Pe fundal deasupra absidei Sf. Altar se afla zugravita cu maiestrie Maica Domnului- Imparateasa ingerilor, inaripata si purtand coroana de aur, tinand in maini acoperamantul, simbolizat printr-un stergar cu motive traditionale deasupra unui curcubeu cu culorile drapelului national inconjurata de ingerii inaripati.

Intreaga biserica este zugravita de subtire (asa era numita in cele timpuri pictura de biserici) in anul 2005, de talentatii pictori Daniel si ucenicii sai, de pictorita Valentina si de pictorul Iulian Gavriloaia, care au innobilat peretii interiori si exteriori cu chipuri de sfinti si mucenici, cu scene biblice si fresce de mare rafinament.

Surprinde in mod placut reprezentarea binecredinciosului voievod Stefan cel Mare si Sfant, calare pe cal alb, precum Sf. Mare Mucenic Gheorghe, purtatorul de biruinta, ucigand balaurul cu sabia cu straja-n cruce, ca un adevarat cavaler al credintei, cum l-a numit cu admiratie papa Sixt al IV-lea pe maria sa, dupa marea biruinta asupra paganilor din iarna anului 1475 de la Vaslui.

Dinaintea iconostasului la loc de cinste se afla podoaba cea mai de pret a Sf locas, Icoana Facatoare de Minuni a Maicii Domnului, ferecata in argint, descoperita in chip minunat, cu peste 400 de ani in urma, in scorbura unui stejar, care se afla pe locul unde s-a ridicat mai apoi Sf Biserica. Catapeteasma veche a schitului adusa din Grecia, in anul 1800 de catre fam boierului Pallady, se afla la biserica parohiala din satul Horga, din apropiere de peste padure. Deasupra naosului atarna un candelabru aurit urias, dupa pilda celor grecesti, adus cu multa truda si mare cheltuiala in zilele noastre din Muntele Athos.

O usa ingustata si joasa din stanga intrarii da in capul unei scari tainuite de piatra, urzita prin grosimea zidului care duce sus, deasupra pronaosului, unde cuviosii parintii au amenajat un mic paraclis. Invesmantat in strai nou, de sarbatoare, in anul de la Hristos 2005, la 6 mai in ziua praznicului Izvorul Tamaduirii, in prezenta a 4000 de pelerini, a fost tarnosita (sfintita) biserica Manastirii Bujoreni si s-a sfintit Sfanta Masa de catre un sobor sporit de slujitori, in frunte cu Prea Sfintitul Ioachim, Episcop al Husilor.

Gradina de flori ce inunda vara pajistea de un verde crud, cu bogatia de specii si culori te fascineaza si iti incarca sufletul de bucurie, uitand pentru o clipa de toate si de tot, simtind cu adevarat ca ai descoperit gradina Maicii Domnului.

Mana de bun si iscusit gospodar se vede cu prisosinta in preajma sf biserici, incepand cu zvonistea (clopotnita) inalta de vreo 9 stanjeni (18 m) urzita de curand pe o temelie mai veche cu ziduri groase si trainice din piatra si acoperis semet, cu poala franta dupa mestesugul bucovinenilor Parghiu Dorinel si Vasile Tugoi, care au izvodit-o. Clopote vechi si grele, cetluite sus, sub acoperamantul de tabla, cu taranci si juguri, cu osii de fier, umplu navalnic vaile la vremea cuvenita, cu glas mare de bronz, vestind credinciosii de savarsirea celor sfinte. Dintre cele 9 clopote cel mai mare clopot de tunet de 600 oca a fost daruit schitului, dupa inscriptia ce o poarta inscrierea veche, cu mai bine de doua veacuri in urma de Prea Cuviosul Parinte staret Ioanichie Conachi, nimeni altul decat nepotul mareluyi poet roman al vremii sale, logofatul Costache Conachi. Celelalte clopote, un adevarat tezaur al sf manastiri cantaresc intre 400 si 100- 150 kg. fiecare, alcatuind impreuna o simfonie tulburatoare de dangat si de zbucium cand sunt trase deodata, rascolind adancul padurii pana in indepartata zare si infiorand vazduhul necuprins sub soare.

Toaca uscata de tei din clopotnita ce rasuna in ropot inaltator, batuta marunt, in doua parti la doua ciocane, in vremea savarsirii sf liturghii, sau toaca de mana batuta la slujbele de peste zi ori in miez adanc de noapte invioreaza cu ecourile lor tihna tainica a padurii din preajma, pastrand din veac obiceiuri crestine.

Sub cornisa zvonistei, rotunda si larga, acelasi pictor de talent, inzestrat cu har dumnezeiesc a zugravit pe fiecare latura a turnului cate 15 chipuri de sfinti si mucenici a credintei noastre ortodoxe, dupa pilda celor aflate pe zidurile bisericii. Crucea supla si semeata din varful clopotnitei avand in partea de jos, semnul semilunii se inalta in vazduh ca un strigat al bucuriei biruintei crestine asupra paganilor, care a dat navala, de-a lungul timpurilor asupra acestor meleaguri.

O bolta frumos arcuita, in chip bizantin ori in stil vechi, moldovenesc, inzestrata cu porti grele si ferecate, sta de-a pururi deschisa, ingaduin crestinilor din imprejurimi sau a celor de departe, sa nazuiasca spre a participa la slujbele de peste zi, ori la privegherile de noapte, sau a se inchina la sf. Icoana a Maicii Domnului, facatoare de minuni.

De cum pasesti pe sub bolta clopotnitei, cu arcele largi, frumos conturate, privirea iti este captivata de silueta bustului de bronz al Mariei –sale, Stefan cel Mare si Sfant, ocrotitorul Moldovei, amplasat pe un soclu inalt de piatra, din apropierea intrarii in sfanta biserica, opera sculptorului bucurestean Liviu Muscalu. Printr-o inspiratie divina, artistul a surprins chipul maritului voievod, plin de enrgie si vigoare, la varsta de aproximativ 37- 38 de ani, cat se estimeaza ca a avut Stefan cel Mare atunci, in luptele de joi, 10 ianuarie, 1475, cand a avut loc batalia de la Podu Inalt, de la Vaslui.

In cavalcada lor triumfala spre marea infrangere, ostile otomane au facut un popas de refacere si de pregatire pentru confruntarea cu beiul Carabogdanei (asa numeau turcii pe atunci Tara Moldovei) in targul Barladului, in zilele craciunului, a leatului de la Hristor, 1474 si ale noptilor dintre ani, repezind achingii dupa prada in satele si catunele din jur, pricinuind pagube insemnate si schitului Recea din deal.

In dreapta clopotnitei se afla arhondaricul, o cladire noua, lunga de 40 de metri, cu o sumedenie de incaperi pentru pelerini si chilii pentru calugari, cu un cerdac larg, deschis pe o latura si pe cealalta frant, din loc in loc de arcade albe, medievale, ce coboara in cascada, inspirat izvodite de mesterul faurar de frumusete.

La 6 decembrie 2005, de ziua Sf. Nicolae, Prea Sfintitul episcop vicar Corneliu Barladeanul, a sfintit noul corp de chilii, cu care prilej a slujit aici, la Bujoreni, Sf. Liturghie Arhiereasca.

Jardiniere incarcate cu muscate si ghivece pline de flori, cu foarte multe flori, impodobesc cladirea ca in vremi de sarbatoare, de primavara, devreme si pana toamna tarziu, incantand ochiul avid de frumos si sufletul insetat de bucuria revederii timpului cel de la inceputul veacurilor.

Ograda sf locas este o adevarata gradina, cu alei strajuite de trandafiri si ronduri cu panselute, cu begonii si bujori, cu albastrele si crizanteme, cu dalii, regina noptii, craisori (crini rosii si albi), craite (vazdoage), galbenele si multe altele, toate ingemanate intr-un tablou floral, demn de penelul unui pictor de mare talent.

Fantana cu ghizdei de lemn, incheiat in cleste si acoperisul rotund, bine incadrat cu arhitectura din jur, este napadit de rugi de floare si de buna- dimineata, placut mirositoare.

In locul chiliilor de alta data, pe latura dinspre soare rasare, a fost zidita de curand trapeza, lunga de 26 metri si lata de 10 metri, cuprinzand cuhnia (bucataria) si doua sali incapatoare de mese, cu mobilier de stejar si vesela noua, dotata dupa cerintele normelor europene. Peste toate aceste edificii din jur, troneaza, alaturi de silueta impunatoare a sfintei biserici, constructia din lemn si sticla a agheasmatarului (amplasat pe locul unui vechi paraclis), in care se savarseste Sf Liturghie din ziua praznicului, de Izvorul Tamaduirii, unul din hramurile manastirii, precum si alte slujbe sfinte de peste an.

Si lucrurile, desigur, nu se vor opri aici. S-a ridicat o noua biserica (exista speranta ca in 2010 se va sfinti), un mic muzeu (in constructii inca) cu vestigii arheologice descoperite in timpul lucrarilor de restaurare a vechiului edificiu monahal sau in imprejurimi, cu piese etnografice si vechi obiecte de cult, care s-au mai pastrat de la schitul si biserica ‘Magaru’ de alta data. si o sala de receptie si conferinte. S-a mai amenajat un lumanarar, se intentioneaza construirea unui pangar, precum si alte constructii de interes bisericesc si de cultura crestina.

Nici sectorul gospodaresc nu este trecut cu vederea. Retrase discret de ochiul vizitatorului se afla grajdurile pentru vite, staulul pentru oi si cotetele pentru pasari. Stupii sunt randuiti la soare, pe langa gardul gradinii, cu urdinisurile larg deschise, ingaduind albinelor culegatoare sa sageteze cu iuteala vazduhul, impovarate de nectar, polen si parfum de floare. La intrarea in poiana, pe coasta dealului, din dreapta, a luat fiinta o livada de meri, de visini si de ciresi, iar pe vale, de-a lungul paraului Bujoreni, sunt randuite la sfoara biloanele si straturile gradinii de legume. Fiecarei palme de pamant din jurul manastirii i s-a dat utilitatea pentru care a fost menita de Cel de Sus, de a hrani pe truditorii ei.

Dar preocuparea primordiala a obstii de calugari a Manastirii Bujoreni, a fost, este si va fi, grijirea sufletului, de a purta pe mai departe spiritul credintei si jertfa intru Hristos, precum s-au nevoit atatea generatii de calugari, care au vietuit, de-a lungul veacurilor pe aceste pamanturi pline de istorie.

Istoric:

Pentru a putea parcurge firul legendelor si istoriilor povestite din traditia locului, purtate din gura in gura de-a lungul vremii despre acest asezamint monahal – Manastirea Bujoreni sau "Schitul Magarului", trebuie sa cunoastem epoca de glorie a celor doi mari domni Alexandru cel Bun si Stefan cel Mare, oameni de seama ai istoriei medievale, care au marcat epoca atat cultural cat si religios, dar si politic in istoria Principatelor Romanesti. Iata deci, numarul mare de ctitorii ale acestor voievozi musatini, au dovedit inca o data radacina credintei crestine pe vechi vetre de sihastrie moldoveneasca in aceste locuri. Odata cu intrarea la domnie a celor doi fii ai lui Alexandru cel Bun, Ilie si Stefan, documentele consemneaza si atesta existenta celor mai vechi vetre de sihastrie monahala.

Astfel pe 18 iunie 1444, Stefan Voievod, fratele lui Ilie Voievod, emite un document lui popa Toader din Birlad dindu-i citeva proprietati unde intra si stravechiul sat Lahova, unde era manastirea fratelui sau - popa Draghic, numita si manastirea "De pe Lahova", sau manastirea Ghermanestilor, sau sub numele de manastirea Recea din satul Banca, Lahova fiind un tinut pe o vale intre cele doua sate Ghermanesti si Banca. Acest sat de pe Valea Barladului se intindea pana la Fagetul Leahului, padure ce se intinde astazi de la Ghermanesti pina la Popeni, loc de vatra si sihastrie monahala de care se leaga si legenda intemeierii manastirii Bujoreni. Atestarile, cronicile si studiile de rigoare in domeniul arheologic, nu pot demonstra cu documente concrete ca actuala vatra monahala Bujoreni a fost construita pe vechea temelie a manastirii Recea, sau la 1-2 km apropiere, distanta istorica intre ele, ca datare fiind de 150 de ani. Dar iarasi lucru nedemonstrat, de la atestarea primului document despre manastirea Bujoreni 1602, este ca vatra monahala poate ca exista cu cel putin 50 de ani inainte.

Odata cu venirea in scaunul Moldovei a domnitorului Stefan cel Mare, si odata cu incursiunea razboaielor impotriva lui Mahomed 1475 Vaslui, 1476 Valea Alba, este evident ca pregatirea invingerii temutului cuceritor al Constantinopolului a avut in obiectivul de aparare si pustiirea multor sate din Valea Barladului, stiut fiind faptul ca navalitorii umblau dupa hrana si provizii. Asa se explica si disparitia manastirii Recea atestata documentar la 1444, despre care nu se stie cit a rezistat, si nici nu putem sti documentar data incetarii existentei ei. Cert ramine, lucru dovedit arheologic si documentar, ca odata cu inceputul secolului al XV-lea, au disparut in actuala zona Banca- Zorleni – Popeni, sate cum ar fi: Barasti, Leurinti, Colibani, Negoiesti, Mastatici, Colenesti, Calinesti, Satul lui Ilcas, Grijilivi si altele odata cu incetarea expeditiilor din 1538 a lui Soliman Magnificul.
Tocmai de aceea se crede ca si manastirea lui popa Draghic a avut aceiasi soarta, fiind construita din lemn sau piatra, materiale autohtone zonei respective. Tema ruinelor acestei manastiri ramine de domeniul arhelogiei. Importanta este legatura dintre aceste doua vetre monahale, Recea si Bujoreni, care leaga nodul de legenda cu simburele de adevar prin gasirea in chip minunat a icoanei Maicii Domnului in scorbura din tulpina unui stejar secular.

Un document din 1519, 25 iunie prin Stefan cel tinar Voievod, urmas al lui Stefan cel Mare, da un hrisov domnesc unor rude cu imputernicirea de pastrare a acestei mosii – Bujoreni si inca alte patru sate pe Valea Birladului, unor urmasi ai boierului Mihu, fugar din Polonia. Cu aproximativ 100 de ani mai tirziu, un oarecare Constantin Bujoreanu vindea lui Patrascu Logofat o parte din mosia Bujoreniului, in vara anului 1600. Un alt document emis la sfirsitul secolului al XVI-lea, 1594, atesta pe Magdalena fata lui Ionascu, care vinde a cincea parte din mosia Bujorenilor lui Efrim vistiernicul. Un alt document de atestare 1596 il consemna pe Cirstea Vornicul cumparind o parte din mosia Bujorenilor, de la o oarecare Varvara fiica unei oarecare Anghelina, fiica boierului medelnicer Mihu. Vadit lucru este ca aceasta mosie a Bujorenilor de vreme ce era atit de cautata sau era o zona bogata, sau poate pentru faptul ca era ferita de ochii navalitorilor, ori pentru faptul ca deja exista aceasta vatra monahala, era mult rivnita de oamenii instariti ai vremii de atunci.

Tocmai de aceea si legenda spune ca odata cu navalirea paginilor peste paminturile Moldovei, calugarii din schitul Recea au ingropat odoarele, au dus icoana Maicii Domnului ascunzind-o de furia jafului paginesc, pentru a nu fi profanata sau distrusa si astfel I s-a pierdut urma.

Schitul ramas pustiit desigur a fost trecut prin foc si sabie, raminind niste ruine fumeginde, iar vietuitorii - din porunca lui Voda, s-or fi retras la vreuna din marile manastiri ale Moldovei cu ziduri si oaste de aparare. Odata cu trecerea timpului, totul a ramas sub negura vremii, iar Preasfinta Fecioara, din icoana ferecata in argint, avea sa vegheze in padurea Bujorenilor mai bine de 100 de ani, la linistea locului si la frumusetile create de Insusi Fiul si Mintuitorul ei. Asa cum arhanghelul a cintat in gorunul unde astazi se afla altarul manastirii Slatina, ctitoria marelui Voievod Lapusneanu, asa cum luminitele vazute de Daniil Sihastru, pustnicul si parintele Moldovei, l-au decis pe Voievodul Stefan sa aleaga altarul manastirii Putna prin tragerea cu arcul, si multe alte semne minunate, tot asa si la manastirea Bujoreni atestata documentar la 27 martie 1602.

Istoria spune ca in partea locului un oarecare Ion Bretcanu mocan din tinutul Bretcului, mare crescator de oi, venea pe aceste vai cu tomnatul oilor, oprindu-se intr-un loc cu numele de Silistea Oilor, lucru care poate fi dovedit, pentru ca un document la 1779 mentiona aceasta Siliste a Oilor ca numindu-se si "Silistea Bretcanii". Deci, evident locul unde mocanii poposeau cu oile pe acele dealuri domoale si linistite sunt atestate geografic in zona, cam la 1 km de locul unde se afla astazi manastirea Bujoreni. Iar pe vremea aceea in preajma anului 1600, nu se stie exact daca inainte sau dupa 1600 se afla stejarul acela secular purtator al duhovnicestii icoane a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu ce avea sa fie descoperita in chip minunat. Istoria ne povesteste asa : dupa ce mocanii au venit de peste munti, pentru pasunatul si tomnatul oilor, mergind la tirg sa vinda produsele, intreaga lor zestre ciobaneasca era carata in permanenta de magari, pe samarele carora se transportau toate poverile si bineinteles fruptul stinii din loc in loc. Plecati la tirg sa-si vinda agoniseala dobindita din truda oieritului, dupa o zi de tirg, intorcindu-se in batatura stinii, au uitat sa lege magarii. Unul din magarii purtatori de produse vindute la tirg, purta si punga cu bani in unul din desagii mocanesti, cu o valoare de 3000 de galbeni. Deslusindu-se dupa oboseala de seara, mocanii au dat sa imparta veniturile, dar magarul era disparut in desisul padurii fara semn de intoarcere. Plecati cu un padurar pe urmele lui, mare le-a fost mirarea cind in inima padurii, linga un falnic stejar secular, magarul statea in genunchi in fata a trei luminite asezate in forma de cruce. Dindu-si seama ca este vorba de o minune cereasca, pentru ca acelasi lucru se mai intamplase alti 2 ani la rand, mocanul a hotarit ca pe acel loc, linga acel copac si din acel copac, sa se ridice un schit pe care l-a si savirsit mai apoi, trunchiul stejarului devenind Sfanta Masa din altarul manastirii.

Mare minune a fost cand sa taie copacul, vazura ca in scorbura acestuia era Icoana Maicii Domnului cu Pruncul. Acest lucru este consemnat pe timpul unui mare boier numit Bujorenu care era si stapinul acelor mosii unde oierii transilvaneni isi pasteau oile. Autenticitatea legendei a fost prezentata si de episcopul Ioan Antonovici, vietuitor si vladica al vremurilor de atunci. Eroul legendei, Ioan Bretcanu a hotarit ca acei bani din desagi sa fie folositi pentru construirea Sfintului Lacas. Fiind nevoit sa se intoarca acasa la Bretcu, a incredintat implinirea acestei ctitorii padurarului Iftimie care dupa ce a savirsit ridicarea schitului s-a calugarit luindu-si numele de Pahomie. In concluzie, primii fondatori ai acestui Sfant asezamint sunt mocanul Ioan Bretcanu, transilvanean, si padurarul Iftimie- viitorul calugar Pahomie, asezamintul primind numele de "Schitul Magarului", bisericuta asezamintului monahal fiind construita din lemn.

In 1780 manastirea Bujoreni trece in proprietea Stolnicului Gavriil Konachi, mai tirziu vornic, care vazind starea avansata de degradare a locasului de inchinaciune, o va reface din temelie folosind tot lemnul, ingrijind manastirea pina la sfirsitul vietii sale, adica anul 1813. La 1804 Lupu Pomana emite un act de vinzare a unei vii de la manastirea Magarului, intarita cu semnatura ieromonahului Efrem, din consiliul economic al manastirii. Mai sunt consemnati ca martori monahii Antim si Pavel. Gavriil Konachi este tata a cinci copii din care se distinge spre cultura, invatatura aleasa si carte, Ion Konachi care va intra in monahism la manastirea Floresti, va fi tuns sub numele de Ioanichie, va deveni slujitor al Domnului, va pleca fara incuviintare si dezlegare in 1814 la schitul Magarului pe mosia rudeniilor sale. Egumenul Luca il va chinui cu tot felul de pretentii timp de 23 de ani, pina in anul 1837 cind va inceta neintelegerea.

Un alt fapt minunat consemnat la manastirea Magarului, ocrotita de Maica Domnului facatoare de minuni, este si acesta : In vremea de demult stiindu-se ca la manastiri se pot gasi bani si avere, si mai ales ca egumenul si intiistatatorul era fiu de mare boier, raufacatorii si jefuitorii s-au hotarit sa intre noaptea in ascuns in ceata inarmati, si calauziti chiar de unul din calugarii nemultumiti ai manastirii, au intrat in chilia parintelui Ioanichie Konachi, l-au fortat sa spuna unde sunt banii si sa-i puna in mina tilharilor. Dupa ce i-a convins ca trebuie sa se imbrace si sa-i ia dintr-un loc tainic din biserica, parintele Ioanichie a imbracat epitrahilul si felonul, a deschis usile imparatesti, a ridicat Sf Evanghelie spre cer si le-a zis: "Fratilor, iata banii mei sunt in aceasta Sfinta Carte. De acum inainte puteti sa ma omoriti." Atit de mult s-au spaimintat hotii, si atit de mult i-a impresionat privirea Maicii Domnului din sfinta Icoana incit au cazut in genunchi si au cerut iertare, recunoscind singuri ca un calugar a dezvaluit secretul manastirii ca avea bani pentru cele necesare ascunsi in loc tainic. Hotii au fost eliberati fara sa primeasca pedeapsa, monahii care mai erau au fost trimisi la alte manastiri, iar personalul monahal a fost inlocuit cu monahii. Se consemna in datele istorice ca au slujit in aceasta manastire si calugarite de origine rusa, chiar in limba slavoneasca.

Rectitorita integral din osirdia lui Ioanichie Konachi ce iubea acest loc foarte mult, schitul a fost refacut la anul 1840, cind acesta a ridicat o biserica noua, din caramida si piatra, cu hramul Adormirea Maicii Domnului la 15 august.

Manastirea desi seculara, este inca in cautarea unui drum sigur, fiind intr-o zona foarte influenta de cultura istorica si bisericeasca. Revenind la autoritatea duhovniceasca a acestei manastiri, vom afla din documente si istoric, ca Ioanichie Konachi a fost un om de mare traire duhovniceasca, incit toate ideile si sfaturile sale de duhovnic, l-au pus intr-o relatie foarte buna cu Epicopia Husilor, sub ascultarea careia se afla manastirea, document confirmat in 1847 sub staretia maicii Iustina. Fluctuatia personalului duhovnicesc in aceasta manastire a fost destul de mare, dupa cum rezulta documentele oficiale. Astfel in 1853, Ioanichie Konachi avea in grija sa peste 20 de calugarite. In 1872 personalul crescind, exista la maici inca un preot si un cintaret. Rudenia sa, Ruxandra, casatorita cu hatmanul Alecu Rosetti Roznovanu, daruia in fiecare an manastirii cite 300 de galbeni, pe care

Ioanichie ii incredinta staretei manastirii pentru existenta vietii monahale. In anul 1859, la invoiala cu parintele Ioanichie Konachi, aduc osemintele parintesti si ai altor membrii din familie aflate prin bisericile din Iasi, Largaseni si Faraoani, si le aseaza intr-un cavou de familie in curtea manastirii. La 30 ianuarie 1860, Ioanichie Konachi trece la cele vesnice. De viata manastirii si existenta ei se va ocupa mostenitoarea unica, Ruxandra Roznovanu, pina in anul 1886.

Aici se sfirseste linistea si tihna manastirii. Intrate pe domeniile casei regale Zorleni, scazind numarul de vietuitori si ostenitori, Casa Regala Zorleni, se va ocupa de organizarea acestui Sf. Locas, de oficierea slujbelor bisericesti, trimitind o data in luna si la sarbatori mari, un preot paroh din satul Zorleni. In anul 1886, Carol I era stapinul padurilor din preajma Bujoreniului, cu o suprafata de 750 de falci. Dupa 1 decembrie 1918, in noile conditii social politice, are loc si reforma agrara din anul 1921 prin care taranii primeau loturi de pamint. Un document din anul 1912, 28 mai, consemna o vizita a regelui Carol I in domeniile sale din Zorleni si Bujoreni, in care acesta asista la Biserica Domneasca la un tedeum in cinstea sa, in prezenta preotilor Antonovici si Pallady. Regele Carol stand in strana linga episcopul Antonovici. Acesta ii aduce la cunostinta despre un material legat de manastirea Magaru, oferindu-l la receptia din palatul administrativ. Regimul instalat la 23 august 1944 a avut repercusiunile cele mai groaznice, in anii 1958-1960, cind acel decret necrutator a adus o prigoana inversunata asupra credintei stramosesti si asupra slujitorilor ei. Propaganda ateista sovietica si materialismul ideologic a facut ca si manastirea Magaru, sa fie inchisa, calugaritele alungate, iar anexele raminind in grija staretei si a unei secretare, nu insa pentru mult timp. Obiectele de cult au fost ridicate in mod abuziv si trimise spre destinatii necunoscute, patrimoniul national, muzee, altele la biserica din satul Zorleni, cele cu interes cultic la Episcopie, iar altele nu se stie pe unde. In conditii extrem de vitrege, lipsa mijloacelor de informatie, a cailor de acces, lipsa luminii electrice, lipsa unei protectii din partea celor care guvernau, au adus manastirea Bujoreni in stare de pustiire si ruina.

Biserica, desi parasita peste 30 de ani, a infruntat vitregiile vremurilor continuand sa existe, inconjurata de citeva conifere seculare, si citeva morminte, strajuita de singura poiana de foioase din padurea Bujorenilor. Acest locas uitat de vreme si de timp, va ramine marturie in timpul celor 40 de ani de comunism, ca religia si credinta au existat pe aceste locuri. Indeplinind in timp rol de magazie, depozit de materiale, adapost de animale, ea nu va fi uitata de credinciosii, care sunt inima acestui popor roman, si din osirdia si bunavointa satenilor din imprejurimi si a altor tematori de Dumnezeu, ea va fi ocrotita si pastrata pentru a nu fi distrusa in totalitate. Tocmai de aceea, fara nici o aprobare, lucru care era imposibil in regimul comunist, intre anii 1970 si 1980 va fi acoperita cu tabla de zinc, pentru ca sparturile vremii din acoperis deteriorau in mod groaznic interiorul bisericii si pictura din anii 1930, pictura care nu este atit de valoroasa ca tehnica, dar este expresiva ca traire a celui care a executat-o, pastrindu-se si astazi o parte din pictura originala. Odata cu instalarea regimului comunist, primul interes fata de locasurile de cult, a fost stergerea oricarei umbre de istorie, drept pentru care au fost demolate toate anexele manastirii, pentru a nu mai putea asigura posibilitatea vietuirii in preajma ei. Ferestrele inzestrate cu gratii, usile bine ferecate, au trecut sub negura istoriei si tacerea vremii existenta manastirii Bujoreni, acest nume oficial fiind aprobat in in 1935 pentru simplitatea uzuala a fostului nume de manastirea Magaru.

In ultima perioada a stapanirii comuniste, vechea asezare monahala de la Bujoreni a fost stearsa de pe lista monumentelor istorice si propusa pentru demolare. Utilajele grele pornite, in toamna lui 1989, cu motoarele accelerate la maxim, sa rada de pe fata pamantului sfanta biserica, s-au impotmolit in smarcurile din marginea Poienii Stejarului, oprite de o putere cereasca, lasand in urma, dupa retragerea lor, drumul care duce astazi in aceasta oaza de lumina si credinta, de la Bujoreni, care va dainui in veac.

Dupa revolutia din 1989, cind regimul comunist a incetat opresiunea asupra Bisericii, prima grija a Sfintului Sinod al BOR a hotarit redeschiderea si infiintarea manastirilor si schiturilor, care au fost inchise sau distruse de regimul comunist.

Cea mai elocventa hotarire este cea din 1993 cind manastirea a fost redeschisa cu statut de monahi. Din ordinul Episcopiei Husilor si din lipsa de personal monahal, va trece intr-un nou statut – manastire de calugarite. Datorita vitregiilor, saraciei, lipsei economice a zonei, calugaritele nefacind fata cerintelor si greutatilor, au cerut chiriarhului sa trimita monahi pentru ca ei pot infrunta mai usor saracia si greutatile acelui loc. Episcopul Ioachim Vasluianul a decis aceasta hotarire numind staret pe protosinghelul Luchian care va pastori obstea de monahi pina in anul 2002, timp in care se va ocupa cu destoinicie de anexele gospodaresti si chilii, de construirea unui gard din piatra si electrificarea Sf. Locas.

Din incuviintarea Inalt Prea Sfintitului mitropolit Daniel, Prea Sfintitul episcop Ioachim al Husilor a delegat pentru manastirea Bujoreni prin transfer monahi de la manastirea Petru Voda (jud. Neamt), monahii Iustinian, Euharist, Filoteu, Cleopa si rasoforul Xenofont. Cu aprobarea Prea Sfintitului Ioachim, monahul Euharist in virsta de 25 de ani, absolvent al Academiei Studii Economice Bucuresti, a fost hirotonit intru ieromonah pe seama manastirii Bujoreni – Episcopia Husilor, si numit in functia de staret, functie ce o detine si in prezent. In decursul acestor ani, de cand Monahul Euharist (in prezent absolvent si a Facultatii de Teologie ‘Andrei Saguna’ Sibiu) a fost numit staret manastirea numara 26 de vietuitori. In decursul acestui timp, din Mila Lui Dumnezeu si dragostea Prea Sfintitului Ioachim episcopul Husilor, manastirea se bucura de liniste si vietuire duhovniceasca. Programul slujbelor este cel obisnuit al manastirilor din Moldova: Sf Litughie zilnica, utrenia si vecernia, privegheri inaintea zilelor de sarbatoare.

Tot in acest timp s-au facut eforturi de conservare a monumentului istoric, consolidandu-se zidurile dindu-se o tencuiala noua in locul celei vechi si deteriorate de la intemperii si cutremure, s-a schimbat invelitoarea din tabla veche, si s-a acoperit vechiul edificiu cu invelis nou din tabla zincata, in stil moldovenesc. S-a refacut pictura, s-a schimbat pardoseala din lemn cu placa armata peste care sa aplicat gresie. Astfel biserica este reconstruita in stilul moldovenesc, pe un plan treflat cu nava unica si trei abside, o caracteristica a artei bizantine din Athos, Serbia, Tara Romaneasca si Moldova.

Pe drept cuvint, manastirea va putea in viitor sa fie pentru credinciosii din zona Moldovei de Jos si pentru tinutul Vasluiului, un loc de liniste si rugaciune, alaturi de manastirile Floresti, Grajdeni, Moreni si "Nasterea Maicii Domnului"- Alexandru Vlahuta. Primii ctitori spirituali sunt Prea Sfintitul Ioachim Vasluianul care a avut initiativa, preacuviosul protosinghel Iustin Pirvu de la Manastirea Petru Voda pentru ajutorul material si spiritual alaturi de ceilalti ctitori care au contribuit material, BCR Birlad si mai multe societati comerciale. Deasemeni staretul ieromonah Euharist cu obstea, sunt cei care au depus toata rivna si efortul de a mentine atit slujbele bisericii cit si muncile de consolidare si de refacere a Sf. Asezamint. Echipa de mesteri in lemn Breaban Gheorghe, Dorinel Pirghie si Breaban Vasile, care prin osirdia si straduinta in meserie, au aratat lumii moderne ca se pot face lucruri minunate asemanatoare celor de alta data, asezind manastirea Bujoreni in rindul monumentelor nationale, in traditia monumentelor moldovenesti bisericesti si de arta, cum ar fi Moldovita, Sucevita, Humor si o parte din manastirile nemtene care toate la un loc alcatuiesc patrimoniul bisericesc national, si zestrea acestui neam romanesc prin care el a dainuit si exista pina astazi.

Pentru frumusetea geografica a acestui loc, in zi de sarbatoare sau sfirsit de saptamina, ochiul celui care viziteaza sau priveste, poate sa se incinte, de diferitele forme de relief si frumuseti naturale. Geografic teritoriul manastirii, este inclus in zona dealurilor Banca-Grivita la o altitudine de 200-250 de metri cu o vegetatie de silvo-stepa. Clima este temperat-continentala, media anuala a temperaturii in an este de 10 grade. Manastirea este asezata la obirsia piriului Bujoreni, biserica este amplasata pe un platou inclinat spre vest, la poalele platoului. In cea mai mare parte a anului este seceta. Pinza freatica a acestor locuri este destul de sus pentru o zona deluroasa, poiana avind doua fintini, cu apa potabila la o adincime intre 30 si 40 de metri. Poiana are o suprafata de aproximativ 7 hectare, inconjurata cu paduri de foioase, traversata si plina de carari si drumuri forestiere. In padure se pot intalni vulpi, caprioare, iepuri sau porci mistreti.

Pentru a putea vizita aceasta manastire asezata in inima padurii, in frumoasa poiana a Bujorenilor, se poate folosi orice mijloc de transport.

1. Folosind drumul judetean Barlad- Zorleni- Murgeni- Falciu, la iesirea din satul Popeni, in virful dealului unde este postat "Releul TV" la punctul numit Caprioara, un indicator arata spre stanga in padure pe un drum forestier pietruit si bine intretinut, de 5 km lungime, care duce direct in incinta manastirii, acolo fiind si capat de drum.

2. Se poate ajunge si cu trenul pe calea ferata Barlad- Falciu, oprind la statia Horga, iar de acolo 5-6 km de strabatut pe jos, prin padure.